România are în jur de 21,7 milioane de locuitori de diferite etnii: români 90,2%, maghiari 6,6%, romi 2,4%, ucraineni 0,3%, germani 0,28%.
Din punct de vedere economic, țara noastră prezintă un ridicat potențial agricol și turistic și o populație disciplinată, ospitalieră și extrem de tolerantă.
Așezarea geografică a României are drept rezultat o climă temperat continentală. Temperatura medie anuală diferă nesemnificativ în raport cu latitudinea (3°C diferența între localitățile din sudul și cele din nordul țării), dar diferențele cauzate de altitudine sunt mult mai semnificative (5 – 10°C diferență între temperatura medie din zona de munte și cea de la câmpie).
Poporul român s-a format la începutul mileniului 1 d. Hr., pe o vastă arie, din Grecia până în Polonia, și din Elveția până în Ucraina de azi. Aici, a rezultat din romanizarea tracilor, o populație surprinzător de unitară, atât lingvistic (vorbind latina vulgară), cât și cultural.
Astăzi, românii sunt singurii urmași ai lumii romane din centrul si răsăritul Europei, iar limba lor, împreună cu franceză, italiană și castiliană, este una dintre principalele limbi de sorginte latină.
Poporul român (român provenind din latinescul romanus) este o insulă de romanitate, într-o mare de popoare slave și fino-ugrice, într-o zonă bântuită vreme de mai bine de un mileniu, de toate valurile migratoare cunoscute de Europa.
De credință creștin-ortodoxă (bizantină) încă din secolul IV după Hristos, românii de azi (numiți și daco romani) au trăit începând cu Evul Mediu și până în timpurile moderne, în trei principate învecinate, de sine stătătoare: Țara Românească, Moldova și Transilvania.
După anul 1859, românii reușesc parțial realizarea unității naționale.
Statul modern România este în principiu opera regelui Carol I din ramura Sigmaringen (Baden-Wurtenberg) a familiei Hohenzolern, și a urmașului său, Ferdinand (cel Mare).
Cele două decenii de cert progres economic, și reală afirmare politică și culturală, care au urmat primului razboi mondial, au fost brusc curmate în anul 1940, când începând cu dictatele de la Moscova și apoi Viena, o treime din suprafața și populația țării este pierdută.
În 1945, după 4 ani de război și 700.000 de vieți pierdute, România se reface parțial prin anularea efectelor dictatului de la Viena. Tradițiile democratice ce au dăinuit (cu toate imperfecțiunile inerente) vreme de un secol, sunt înfrânte de trupele invadatoare sovietice și de impunerea forțată a regimului comunist.
Speranțele trezite în anii 1960-1968 de îndepărtarea de modelul sovietic, (În 1968, România a fost singurul stat care s-a opus atacării Cehoslovaciei de către URSS, RDG, Polonia și Ungaria.) sunt repede infirmate prin transformarea regimului lui Nicolae Ceaușescu, în cel mai asupritor și absurd regim totalitar. Acestui regim i se va pune capăt prin revoluția din decembrie 1989.
